Este adevarat ca o dieta vegetariana te poate feri de unele boli?
Raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi generalizat; la fel cum o dieta omnivora dezechilibrata prezinta riscuri pentru sanatate, la fel si o dieta vegana prost alcatuita, prezinta riscuri. In ambele sisteme(omnivor sau vegan) sunt aspect pozitive dar si negative. Acest lucru trebuie judecat pentru fiecare om in parte, personalizat . Dieta vegana poate favoriza ameliorarea unor boli cu caracter inflamator, in aceasta categorie gasindu-se majoritatea bolilor cornice si autoimmune cu care ne confruntam astazi, insa acest lucru nu inseamna ca riscul a ajuns la zero. In declansarea si evolutia unei boi sunt factori multipli ce actioneaza; nutritia este doar unul dintre ei.
Ce recomandari ai avea pentru cei care au hotarat sa devina vegani sau sa tina tot postul Pastelui?
Recomand in primul rand sa se informeze si sa evite comportamentele extremiste. Sunt momente potrivite sau nepotrivite in viata cand poti vira catre o dieta vegana. Acest lucru ar trebui sa aiba la baza multe motive iar corpul sa ‘’ceara’’ efectiv acest lucru, sa se simta bine si sa se adapteze perfect. In niciun caz nu este recomandata o schimbare brusca; dupa o noapte cu mici si bere nu te poti trezi vegan a doua zi. Un control al starii de sanatate este binevenit, analize pentru micronutrienti si o discutie cu un specialist in nutritie. Postul, dieta vegana pe termen scurt, mi se pare de departe cea mai buna abordare. Sa nu uitam ca Postul Pastelui nu este doar o dieta, si ca uneori, pentru a rezista doar cu vegetale, in postul Pastelui se practica si alte lucruri spirituale ce ajuta ca planul sa ajunga la bun sfarsit. Se practica in post ‘’infranarea’’, acest lucru inseamna inclusiv un consum modest de hrana, chiar daca ea este vegana.. si multe altele..
Pentru cei ce postesc, recomand sa evite produsele “Speciale de Post” oferite de marile lanturi de magazine deoarece aceste produse sunt intens procesate, contin multi aditivi alimentari pe care n-ar trebui sa-i invitam in postul nostru, prin excelenta o perioada de curatire. Mancarea de post are la baza consumul de legume proaspete, un consum moderat de cereale integrale, uleiuri presate la rece, aport controlat de fructe. Ideal mancarea se pregateste acasa, nu abunda in covrigi, paine si pateuri de post, margarina lipseste cu desavarsire. Aportul de proteine trebuie adus zilnic prin consumul de leguminoase si oleaginoase. Si cat mai putin zahar…care , culmea, e cotat ca fiind de post desi e “de dulce”.
Ce crezi despre consumul frecvent de fructe si legume exotice?
Produsele exotice vin de departe si daca arata bine dupa un drum lung, de cele mai multe ori, au fost ajutate. Aceste ajutoare pot fi substante chimice, hormoni de crestere ce forteaza coacerea, procedee de iradiere si ionizare ce inhiba inmultirea microorganismelor, etc. Totusi, sunt reglementari si legi care controleaza nivelul de substante chimice din aceste produse. Sa speram ca ele se aplica asa cum trebuie, de fiecare data. Este important sa nu exageram cu consumul acestor produse, sa le spalam farte bine inainte de consum, cu apa rece si chiar cu peria, sa le lasam 1-2 minute in apa rece pentru ca reziduurile chimice sa ramana acolo. Folosirea de bicarbonat sau otet in apa de clatire s-a dovedit a fi utila.
Cat de sanatoase sunt legumele de import, rosiile pe care le găsim iarna în supermarket, sa zicem?
Rosiile de iarna din supermarket sunt legume de extrasezon si nu pot fi comparate cu rosiile ce cresc vara intr-un sol fertil de langa orasul tau. De altfel, gustul si textura lor neplacuta, lipsa mirosului specific si uniformitatea ‘’indivizilor’’ ar trebui sa ne dea de gandit. Inca suntem norocosi , noi romanii , ca avem cum sa comparam aceste rosii cu varianta plina de savoare pe care o mai gasim la micii producatori, la taranii ce vand in piata rosii. Dar, aditivi in exces , putem gasi si in rosiile taranilor romani, de aceea este foarte important sa existe un control al calitatii, sa existe laboratoare ce testeaza aceste produse. Din pacate, in Romania, aceste controale inca sunt putine, campaniile de informare adresate atat producatorului cat si consumatorului lipsesc cu desavarsire, nu exista fonduri suficiente pentru testarea nivelului de pesticide, de exemplu. Rosiile din supermarket nu au nicio eticheta care sa specifice modul in care au fost tratate, mi-e greu sa spun cat de sanatoase sau nesanatoase sunt.
Este OK sa ne schimbam alimentatia dupa un model specific altor zone de pe glob? Exista adaptari speciale ale corpului in functie de continentul sau tara de origine?
Intotdeauna ne adaptam la zona in care traim si la mancarea ce creste in arealul geografic. Primim informatii genetice de la stramosii care au locuit in zona in care ne-am nascut iar la randul nostru transmitem mai departe. Exista insa si fenomenele epigenetice, adica influenta factorilor de mediu in exprimarea genelor cu care venim. Pe scurt, dieta poate influenta daca o gena isi va exprima sau nu informatia. Nu cred ca ar fi o idee buna sa incercam brusc sa mancam precum locuitorii altor continente, precum eschimosii, de exemplu. Insa putem prelua elemente din alte culturi culinare, acest lucru se intampla de mii de ani, insa este bine sa o facem folosind alimentele din ‘’ograda noastra’’.
Astazi, cand fenomenul imigratiei este atat de amplu, se pot face studii in acest sens. De exemplu, asiaticii care consuma mult orez, chiar si rafinat in ultimele decenii, si putina proteina animala, prezinta nivele scazute ale obezitatii si ale sindromului metabolic. Daca insa ei migreaza in tarile cu dieta de tip vestic sau adauga orezului din ce in ce mai multa carne chiar si la ei acasa, lucrurile se schimba. Creste incidenta obezitatii si a bolilor metabolice. Cu aceste cresteri se confrunta si Orientul din ce in ce mai mult in ultimii ani.
Ce se întâmpla atunci când simtim nevoia sa mancam un aliment anume? De unde vine pofta?
Poftele alimentare sunt efectul unui puzzle deosebit de complex. Au la baza emotii, amintiri, instinct de conservare, hedonism, foame, impresii vizuale, olfactive, sisteme hormonalechiar si sisteme de reglaj in cazul unor anumite carente.
Nevoia poate fi deci fizica dar si emotionala. Pofta de mancare , pofta pentru anumite alimenteeste si un semn de sanatate, mai grav este cand nu exista pofta pentru nimic. Este minunat sa incerci sa identifici ce ti-a determinat pofta pentru un anumit aliment dar este si mai frumos sa pui in practica in bucataria ta, imboldul de a consuma o anumita mancare 😉 . Daca poftele se refera de obicei la dulciuri, este important doar sa intelegem dar sa nu punem in practica prea des.
Care sunt dulciurile sanatoase? Exista dulciuri care ne fac bine?
Dulciurile sanatoase sunt cele mici si rare :). Toate dulciurile fac bine la starea de spirit si toate fac rau in exces, chiar si cele cu indulcitori artificiali. Desertul, consumat la sfarsitul mesei, poate fi ciocolata neagra, poate fi o prajitura indulcita cu fructe uscate, poate fi un fruct. Dulciurile din bucataria vegana sunt deoasebit de savuroase si arata extraordinar de bine, insa nu trebui sa intelegem ca putem consuma portii nelimitate. O mica felie de tort sau o bomboana este de ajuns. Orice este dulce presupune calorii multe pe volum mic, presupune declansarea unor procese metabolice si neuroendocrine care trebuiesc limitate, asadar nu trebuie sa incercam sa inlocuim un dulce cu altul crezand ca rezolvam problema; pe dulciuri, pur si simplu trebuie sa le limitam, de orice tip ar fi ele.
Leave A Comment